Îmi doream nespus de mult să ajung la peste 2500 m alt., cea mai mare altitudine unde ajunsesem până atunci fiind 2228 m (Vârful Urdele, Munții Parâng). Era un prag pe care simțeam că trebuie să îl trec, să simt că mi-am depășit limitele, să trec la un alt nivel: la doi kilometri și jumătate deasupra nivelului mării.
Aveam planificată o vacanță de câteva zile în zona Brașovului. M-am tot gândit ce traseu ușor aș putea face acolo. Condițiile erau să nu fie dificil, să nu dureze mult și să fie la peste 2000 m alt. La un moment dat mi-am dat seama că nu am vizitat conglomeratele și Platoul Bucegilor și atunci am zis: „Gata! Știu! Aici mergem!”. Bun, deci am stabilit: mergem pe platou. Să ajungem acolo erau două variante mai ușoare: ori cu telecabina din Bușteni, despre care auzisem că este foarte aglomerată, și Transbucegi, care era cam departe și cam aglomerat, la fel ca „sora” sa, telecabina. Am cântărit ambele variante: dacă mergem cu telecabina e mai scump, dar mai rapid, însă (posibil) mai aglomerat, iar dacă mergem cu mașina, pe Transbucegi, e mai ieftin, dar durează mai mult (drumul până la Piatra Arsă: 2 ore + o oră de traseu până la Babele = 3 ore). Ne-am decis să mergem cu telecabina, pentru că timpul de așteptare la o coadă lungă ar fi echivalent cu cel cu mașina, dar mai simplu și mai frumos (oricât de aglomerat ar fi, telecabina nu așteaptă la cozi în trafic). Încă o decizie luată! De curiozitate, am căutat un traseu care să pornească de la Babele și să ajungă pe vf. Omu: „Hai să văd. Poate găsesc ceva convenabil.”. Am rămas surprins când am găsit trasee scurte și ușoare. Mi-a trecut prin gând că am putea încerca, mai ales că ar fi o altitudine la care nu ne-am fi gândit că am putea ajunge atât de ușor și că văzuserăm Bucegii doar de jos, din Bușteni.
Am fost cazați la Predeal, de unde se vedeau Bucegii foarte frumos. În prima seară, cea dinaintea drumeției, erau băgați în nori, dar am reușit să disting Coștila, Colții Morarului, Bucșoiu și chiar Cabana Omu. A doua zi, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă uit pe geam ca să văd cum e vremea: era soare, pe un cer presărat cu nori. Am mers și în capătul holului de la hotel, de unde se vedeau perfect Bucegii: Crucea Eroilor de pe Caraiman, Coștila, Colții Morarului, Omu... De poveste! Se vedeau perfect! Erau frumos colorați, iar la bază aveau nori ce pluteau de parcă spălau piciorul muntelui. Cu o seară înainte eram speriat de ce va urma, pentru că ANM introdusese în vigoare un cod galben de vreme instabilă pentru Prahova și alte județe (de care nu mă interesa) până la ora 10 (dimineața) a zilei cu drumeția. Pe de altă parte, eram liniștit, pentru că era a treia drumeție pe un vârf de anul ăsta și mă bazam pe faptul că a treia oară e cu noroc, adică vreme bună. Pe vârfurile lui Stan și Țarcu nu am avut noroc de vreme bună, dar simțeam că aici o să am noroc!
Am plecat spre Bușteni. Când am ajuns și am văzut Bucegii din nou, după trei ani, am simțit că trăiesc un vis! Erau minunați! Păreau mai prietenoși vara decât iarna și mai... colorați. Atâtea nuanțe de verde, gri, alb puse la un loc, asemenea unui tablou pictat în rai!
Am ajuns în parcarea de la telecabină, unde am plătit o taxă de nu mai știu cât pentru a lăsa mașina acolo toată ziua (nu am lăsat-o chiar atât de mult, dar nu aveam cum să stăm mai puțin de o oră sus) unor domni care ne invitau să mergem în nu știu ce excursie la Peștera și la Babele cu mașini 4x4 (bla bla bla)... Părinții m-au întrebat dacă vreau să mergem. Am refuzat hotărât! Nu voiam să ratez o asemenea ocazie să ajung acolo, atât de sus. Am mers spre îmbarcarea în telecabină unde am așteptat la coadă 15-20 min., nicidecum o oră, așa cum spuneau acei domni. Am urcat (poza de mai sus este din locul de îmbarcare în telecabină) și am început călătoria suspendată pe două fire (cred). Mai jos, poze din telecabină.
Cascada Valea Spumoasă
Abruptul Bucegilor
Bușteniul și Munții Baiului, văzuți de sus
Cabana Caraiman
Cabana Caraiman, Brâna Mare a Caraimanului, Crucea Eroilor
Releul Coștila (2490 m)
În timp ce urcam, ceilalți oameni îl întrebau despre anumite trasee pe însoțitorul de urcare. De la el am aflat că până pe Omu sunt 6 km și 3 ore! Mama a zis să mergem până la Cruce și cam atât. Am refuzat, știind că nu avem cum să facem atât de mult, din ce citisem. Simțeam că trebuie să fac asta; muntele mă chema.
Când am ajuns sus, la Cabana Babele, m-am minunat de frumoasele stânci erodate: Babele, Sfinxul etc. Zăream în apropiere vf. Baba Mare (2294 m) cu frumosul său mini-abrupt calcaros. Vom trece pe acolo în curând. Era o vreme suberbă: nori nu prea erau, soarele ardea și aveam priveliști excelente spre Valea Ialomiței, Munții Leaota și Munții Iezer-Păpușa, doar Munții Baiului erau cam înnorați.
Babele
Babele
Alți martori de eroziune
„Broscuța cu cei trei pui” și vf. Leaota (2133 m, stânga)
Sfinxul
Sfinxul
Sfinxul
Vârful Baba Mare (2294 m) și baza Salvamont Baba Mare
Am plecat în traseu în scurt timp, după ce am admirat misterioasele stânci. Am luat-o ușor. Ne bucuram de peisaje și de vremea bună. Eram foarte bucuros și cu ochii-n patru după Floarea-de-colț. După ce am mers vreo 20 de minute, am trecut de Baba Mare și am văzut pentru prima dată Vârful Omu care nu era departe și nu părea prea înalt (asta pentru că totuși eram la 4 km de el și înainte de el mai erau vârfuri mai mici cu doar câteva zeci de metri, așa că, să nu ne speriem, Omu chiar e cel mai înalt vârf din Bucegi :) ). După încă niște minute de mers am avut parte de o surpriză plăcută. Nu, nu am găsit o floare-de-colț, ci multe garofițe-pitice, plante specifice zonei alpine, de culoare roz, ce seamănă cu garofița-Pietrei-Craiului (poze mai jos). Apoi am trecut peste o succesiune de conglomerate cu formă de patrulater, dispuse una lângă cealaltă ca un pavaj.
Garofițe-pitice
Trei garofițe aliniate și un clopoțel
Prima vedere cu Omu
Pavajul
Obârșia și Omu
Bulevardul Benzii Galbene trece pe lângă Cetatea Colților Obârșiei și Mecetul Turcesc, ocolește Vârful Ocolit și se termină la intersecția Omu
Valea Ialomiței, Munții Bucegi și Munții Leaota
Ajungem destul de repede în Șaua Șugărilor (2305 m) de unde vedem pentru prima dată Colții Morarului - niște stânci uriașe și ascuțite ce străpung cerurile țâșnind din creasta abruptă a Morarului. Vedem și Munții Piatra Mare (1844 m) la poalele cărora se află Predealul, de la acea altitudine părând doar niște sare vărsată pe o masă verde. Numaidecât ajungem la despicarea traseului în variantele de vară și de iarnă. Alegem să mergem pe cel de vară (evident, doar era vara) văzând că nu nu are porțiuni dificile. Ce știam era că nu avem ce să pățim, dacă suntem foarte atenți, așa cum am fost. Priveliștea era superbă: Norii dansau deasupra Coștilei și Colților Morarului, iar Valea Cerbului se deschidea ușor-ușor în dreapta noastră. În curând am putut să vedem și Azuga. Pe poteca îngustă de vară am mers cam jumătate de oră, după care am ieșit în Șaua Văii Cerbului (2308 m) și am putut să vedem Mecetul Turcesc și Obârșia Ialomiței, la poalele elegantului munte Doamnele.
Prima vedere cu Colții Morarului
Panoramă între Morar și Coștila
Despicarea traseului
Cerdacul Văii Cerbului - zidul „Cetății Colților Obârșiei”
Cerdacul Văii Cerbului - detaliu
Mecetul Turcesc
Firul subțire al tinerei Ialomița, mama sa - Doamnele, și locul lor de rugăciune - Mecetul Turcesc
Frumoasa Vale a Cerbului, într-o lumină albăstruie
Pe-aici venirăm
Am ajuns la ultima parte a traseului spre Omu, într-un loc unde nu eram siguri în ce parte să o luăm. Nu a fost nevoie să deschidem harta pentru că am găsit un indicator și scria că până pe vf. Omu mai era o jumătate de oră. „Perfect!” am zis. Făcuserăm până acolo mai puțin de 2 ore, deci ne încadram perfect în timp și dovediserăm că nu faci 3 ore până pe Omu.
Ultima parte a traseului a fost o urcare continuă pe un drum larg, pietruit. Peisajele erau tot mai frumoase. Coștila era atinsă din când de nori, iar abruptul să nordic era scăldat într-o lumină albastră, foarte frumoasă.
Într-un final, am văzut că eram lângă cabana Omu, și mi-am zis: „Sunt la 2500 m! Nu pot să cred!”. Eram în al nouălea cer (la propriu)! M-am învârtit în jurul cabanei ca să văd toate peisajele... Dar cuvintele nu mai au rost! Mai bine vă las să vedeți pozele, care nu arată peisajele în adevărata lor splendoare.
Coștila
Cabana Omu (2505 m)
Marea Stâncă de pe Omu
Vârful Bucura Dumbravă (Ocolit) - 2503 m
Panoramă de pe vârful Omu
Cabana, Stânca și Stația Meteo
Parcul Natural Bucegi
Munții Piatra Craiului
Valea Gaura
Vârful Capul Morarului - 2501 m
Panoramă de pe vf. Capul Morarului
La întoarcere, Munții Baiului au scos capul din nori și s-au arătat frumos colorați. Am făcut o oră și jumătate la coborâre, două ore la urcare, în total - 3 ore și jumătate.
Munții Baiului
Babele
Munții Bucegi
Din telecabină
Abruptul Bucegilor
La început v-am zis că îmi doream să văd o floare-de-colț. Nu am văzut... Dar când am ajuns la hotel și m-am uitat la poze am avut o surpriză plăcută: o floare-de-colț într-o poză! Mare bucurie a fost!
⭐
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Adaugă un comentariu