Munții Țarcu: Vârful Țarcu (2190 m) - 8 iulie 2021 ~În căutarea bujorului de munte~

Îmi doream de mult timp să ajung pe vârful Țarcu și aflând că bujorul de munte (rhododendron myrtifolium) înflorește la sfârșitul lui iunie și rezistă până la începutul lui iulie am zis că atunci este momentul potrivit să merg acolo.

Traseul este de dificultate medie, durează 4 ore și 30`, măsoară 9,5 km și este marcat cu bandă roșie. Începe din Șaua Jigoria (1210 m; se află aici), urcă pe vârful Șeroni (1400 m), urmează o parte cu urcări și coborâri până la Cuntu (1450 m), apoi urcă continuu până pe vârful Țarcu (2190 m). Nu are porțiuni dificile. Până la Stația Meteorologică „Vârful Țarcu” este drum lat, pietruit, de tractor.

Șaua Jigoria

Am mers în grup de 3: eu, mama, tata. Am plecat în traseu la 09:30. Am luat în scurt timp o pauză pentru mic-dejun. După jumătate de oră de urcat prin pădure am ajuns pe vârful Șeroni, de unde priveliștea este foarte frumoasă asupra vârfurilor Țarcu (2190 m), Căleanu (2196 m) și Brusturu (2116 m).

Priveliște de pe vârful Șeroni (vârful Țarcu - dreapta, vârfurile Brusturu - Căleanu - stânga)

Mai mergem cam 40 min. într-o serie de urcări și coborâri și ajungem la Stația Meteorologică Cuntu. Aici se află un izvor de unde se poate lua apă. De aici începe zona subalpină, iar vârful Țarcu nu se mai vede, însă foarte bine se vede creasta Sadovanului (2000 m), traversată de traseul nostru. Începem ultima parte a traseului, mai exact urcarea spre vf. Țarcu. După câteva minute de mers de la Cuntu, vedem foarte bine Muntele Mic, iar în depărtare - Semenicul. Vreau să vă avertizez în legătură cu faptul că traseul trece peste o urcare foarte abruptă (fără grohotișuri sau lespezi), ce nu ne-a făcut probleme la urcare, însă la coborâre sigur ar fi fost dificil, mai ales că este destul de înaltă (câțiva metri), dacă nu am fi ocolit-o pe o potecă alăturată care urcă mai domol; poate fi ocolită și pe drumul de tractor. După această urcare trecem pe lângă o zonă cu jnepeniș și lespezi, care arată foarte frumos. De aici se văd și vârfurile Brusturu și Căleanu, atunci învăluite în ceață. Vârful Brusturu este înconjurat de grohotișuri și lespezi acoperite de licheni și jnepeniș; arată ca o spinare de broască. În timpul urcării, vârful Țarcu ba se vedea, ba se ascundea.

Cuntu

Lacul Cuntu

Muntele Mic

Cu cât urcam mai mult, cu atât vremea era mai plăcută: temperatura scădea, norii și ceața veneau peste noi și peste căldare... Era ceva feeric. Era o temperatură foarte plăcută, nici prea cald, nici prea frig, ceea ce ne bucura, noi așteptându-ne să fie frig de crapă pietrele (bine, nici chiar așa de frig).

Cam după 3 ore de mers de la Cuntu ajungem pe vf. Țarcu, al doilea cel mai înalt vârf din Munții Țarcu (2190 m, după Căleanu). De acolo, vedem pe abrupturile căldării niște tufe roz și ne gândim „Oare e rhododendron?”. Nu aveam altă cale decât să coborâm pe lespezi și să aflăm. În sfârșit, după ce tot drumul nu am găsit decât clopoței, am găsit și floarea mult căutată: rhododendronul (bujor de munte sau smârdar)! Ne-am bucurat de flori, le-am pozat, dar nu le-am rupt, pentru că sunt protejate de lege. După ce am terminat cu vârful, la Stația Meteo am dat de niște meteorologi foarte amabili, care ne-au prezentat stația și ne-au zis că tura lor durează două săptămâni (WOW!).